Ce ți-e surâsul desenat pe gură,
E zâmbetul luminei din făptură
Sau e căldura sufletului meu,
Ce mi l-a dat prin tine Dumnezeu?
Ce ți-e adâncul ochilor, din poarta cerului,
E văzul dimineții-n cărărui,
Ori viața soarelui ascunsă în privire,
Îmbrățișată de-a ta strălucire?
Ce ți-este părul cu miros de stele,
E odiseea ce curge prin castele,
Sau zborul moale-n aripi de albastru,
Ce cântă-n unde cu foșnete de astru?
Ce ți-este floarea chipului senin,
E raza caldă de farmec angelin,
Ori îmbujorare din purpură de frezii,
Ce o aduce strigătul amiezii?
Ce ți-este grația ce levitează-n trup,
E frumusețea când razele erup,
Sau pasăre zburând, pe marea ce-o adoră,
Ce-și unduie făptura-n polara auroră?
Ce ți-e făptura din pori de catifea,
E sufletul miresmei din abur de cafea,
Ori puful primăverii născând poveste nouă,
Ce-ți mângâie văpaia cu degete de rouă?