Ai plecat și eu am tăiat toți corcodușii.
Ploua.
Pe spinare – fulgerele îmi desenau semnul întrebării
Ploua.
Frigul omora copiii în pîntecele universului
Corcodușii își trăgeau ultima suflare
ÃŽn aer mirosea a suflete plecate
Mirosea a regrete
a dorințe

Pe drum
un câine se dădea peste cap
se dorea tânăr
ca în poveste

Eu mergeam înainte
Încă
Tu mergeai inapoi
Ne întâlneam
în lumina petrecerii
Zburau spre cer gânduri de aur
Zburau păsări de aer

Doar ele zburau …