Decepția din iubire se-ascunde-n răzbunare
Și-aprinde vreascul urii ce fumegă-n dureri.
Cumplita demonie lovind spăimântătoare,
Dărâmă-un altar de inimi și-l spulberă-n căderi...

Când dragostea-a-atins vârful vulcanului în clocot,
Zdrobită de răceala primită ca răspuns,
Aripile-i de aur și le preschimbă-n clopot
Ce-și va suna tristețea cu dangăte de plâns.

Năprasnica durere găsește mângâiere
În farmecul naturii măreață-n frumuseți,
Căci pe învinșii soartei doar ea le dă putere
Să supraviețuiască cumplitelor tristeți.

Cătușele iubirii le-ngroapă spre uitare
Sub trunchiul unui tei sau sub un trandafir
În care cântă-o mierlă sau o privighetoare,
Iar pe rugini cresc flori cu număr fără șir...

Pe pajiștea-nflorită, când soarele apune,
O ființă ca din basme zâmbind spre tine vine,
Rupe din ierbi o floare, apoi cu drag îți spune:
„Și eu și floarea-aceasta vrem să ne iei cu tine!...”

Glen Ellyn City, 26 Dec. 2021