A mai trecut un an
și anul nou mi te-a trezit cu lacrimi în ochi,
undeva aproape de noi cineva murea și altcineva tăia friptura de curcan cu un cuțit rece, strălucitor,
cineva spunea o minciună și altcineva își mesteca cuvintele de durere cu dinții din burtă, ca homarii,

pe un cer înghețat, septic, bubuiau artificii și sticle de șampanie Moet,
oamenii se strecurau unul pe la casele celorlalți pe furiș printre zgomote de sirenă și uniforme de poliție,

suntem protejați cu toții
în ignoranța noastră,

nu ne atinge nimic,

tușim doar când suntem siguri că suntem singuri.

A mai trecut un an și nu am învățat nimic.

Cât face un mort care nu e al tău,
e egal cu zero,
cât face unul drag, o mamă, o fiică?

Du-te naibii, 2020,
o să ne rămâi în inimă ca un fost iubit
anarhist, bipolar și sadic.