un fior rece
mai rece ca gheaţa
îi străpunse şira spinării
săgetă în moalele capului
şi o paloare vineţie
ca o umbră de drac
îi mătură chipul
gheara din piept
izbi iar până în cerul gurii
căutându-i beregăţile
speriat îşi întoarse privirea către ea
ce stai ca o stană de piatră
aprinde fă lumânarea aia
nu mă vezi că mor
îngrozită
se ridică în picioare
şi începu să caute precipitat
pe marginea sobei
pe masă
mucul rămas de aseară
îl găsi căzut jos lângă pat
chiar lângă piciorul scaunului
cu mâini tremurânde
apucă chibritul
scoase un băţ
şi restul le vărsă pe jos
îl frecă de marginea cutiei
dar măciulia se rupse
disperată îngenunche
şi apucă un altul de pe podea
în sfârşit se aprinse
dârdâind
şi clănţănind din dinţi
îi aşeză cu chiu cu vai
lumânarea pe piept
apoi sleită
de parcă ar fi săpat un pogon de porumb
se aşeză pe marginea patului

inertă
aşteptă ca un automat
moartea să vină
ori poate alte indicaţii
nu se ştie cât să fi trecut
clipe ori poate un veac
pentru că ea strângea în continuare din ochi
urechile îi ţiuiau că
parcă de dincolo îi auzi iar vocea
stinge fă proasta dracului lumânarea
nu mai avem bani de alta
m-ai enervat
gata nu mai mor
uite că m-am răzgândit
ce trebuia să-ţi cer ţie voie
ehee mai am de bolit
credeai că scapi aşa uşor
deschise ochii îl privi
ÅŸi o cuprinse o liniÅŸte
nemormântală
era tot el cel dintotdeauna