Mi-ai lăsat un colț de lume
în zmaraldul ferestrelor
boltit cu evlavie
peste rîul de gînduri.
E aici
o victorie a liniștii luminoase;
zic să-i ridic templu
pentru creșterea sufletului,
zic să-i dau Telesma
pentru măreția ființei,
zic limbii smerite
păzitoare a pîinii vii:
fi mireasă a Cuvîntului
în anaforița fulgerelor.