agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Blid de ciolane ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-12-22 | |
E trist orasul, si totusi trecatorii rad
Pustiu e parcul, si totusi vad tinerii trecand, Vad cum, iubindu-se, se bucura de viata, As vrea sa rad si eu, dar sufletu-mi ingheata. Cu pasi-mi abatuti, aleea o strabat Ce plopii cu-alor frunze uscate-au presarat Iar mintea mi se zbate si nu vrea sa priceapa Ca s-a sfarsit iubirea, cand m-asteptam sa-nceapa! Se lasa alene seara, desi nu-i decat sapte, Iar tinerii se plimba, lasand in urma soapte Si gandu-ncet imi zboara, departe in trecut Spre clipele frumoase, ce-n viata am avut. M-asez si eu pe-o banca si parcul obosit Se-afunda-ncet in noapte si cred c-a adormit; Sufletul meu striga, caci noaptea nemiloasa Patrunde-cet intransul si nu vrea sa mai iasa. Pe cer apare Luna, o mandra luna plina, O vad si-o rog sa-mi spuna de fata cea divina Cu parul ei ca focul si ochii de smarald, Ce-o chem la mine iarasi, o chem dar in zadar! Luna-mi zambeste iarasi, precum si altadata Cand ma-ntalneam in taina cu-acea frumoasa fata Si isi aduce-aminte de-a 'noastre juraminte, Eu in tacerea noptii ii fac o rugaminte! Ea imi asculta ruga si i se face mila, Trimite inspre mine o raza de lumina, O raza de speranta in sufletu-mi zdrobit, Purtata de-acel inger de care i-am vorbit. Imi vad iubita-n fata, fiinta cea mai draga Traiesc un vis aievea, alerg spre ea cu teama; O iau, o strang in brate si o sarut cu dor Precum un insetat ce-ajunge la izvor. Dar ea imi joaca o festa, se-nvarte si imi scapa Alearga-n intuneric caci are chef de joaca; Se leagana-n scranciob si-mi spune o poveste Cu zane preafrumoase ce Luna le-ocroteste. Ce se-ngrijesc de-aceia cu inima ranita Le-alina suferinta dupa a lor iubita; Si-i fac iar sa traiasca si sa se-ncreada-n viata, Dar cand e gata noaptea, se-ascund dispar in ceatza. Tot ascultand-ui vorba, i-adorm cu capu-n poala, Iar stelele-ncet incep sa dispara. Simt cum mana-i fina ma mangaie pe crestet Si-aud in departare o voce ce-mi sopteste: , , Te du copile-acasa, caci noaptea s-a sfarsit, Ti-am implinit dorinta la care ai ravnit! , , Tresar si vad ca-s singur, arunc in jur priviri.. Vad doar Luna ce-mi sopteste:TRAIESTI DIN AMINTIRI!!!
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate