A mai trecut o vară, apoi toamna,
Iar tu, te pierzi în ochii nimănui,
În liniștea ce-ncet, se lasă afară,
Și-n noaptea iernii, unde mai rămâi,

Ca o figură tristă în tăcere,
Să-mi spui, că la final nu vrei să pierzi,
Un dans frenetic pe zăpada care, alunecă,
ÃŽn ochii mei cei verzi,

Ca iarba ce se mlădie spre mare,
Spre alte insule și țărmuri și pustii,
Fără o altă căutare ,
Fără să știu , de-ai să mai vii,

Rămâne doar tăcerea mută,
Un pas și un alt pas, tot înainte,
Dispari într-a iubirii depărtare,
Cu întrebări, ce-mi fulgeră prin minte,

Aștept cuvinte, și las inima să creadă,
Că totuși vom zâmbi, ca la-nceput,
De tine, inimă năroadă, ce mă leagă?!
Doar vise de nebun, cu glasul mut...