în așteptarea ploilor de toamnă,
iubito, mă gândesc la tine.
cu inspirație bacoviană,
să modelăm al vorbelor cuprins.
în fața șemineului,să mă las prins,
și focul din odaie încet să cearnă
iubirea-mi caldă peste păru-ți lins...

mai lasă-ți doar o clipă peste mine,
lumina ochilor ce-n inimă-mi străbate,
un dor de nesfârșită pietate,
din sfinte șoapte peste pielea-ți fină...

cred c-o s-aștept, să vină-n timp sărutul,
plutind ușor pe apa vieții, lină,
și florile-nghețate din grădină,
îmi vor ierta silențios, trecutul...

mă las, ca un copil ce fredonează,
neștiutor, a dorului cântare,
iubita mea din vremuri călătoare,
ca păsările albe peste mare,
cred c-o s-aștept, să vină-n timp sărutul...