Noaptea-n întuneric
Într-un geam al casei
Pâlpâie-o lumină...
Din curiozitate, mă ridic în taină,
Mi-aud răsuflarea, pașii calcă lemnul,
Scârțâie podeaua,
Cântă cucuveaua,
Tremură perdeaua... presupun că-i vântul...
Se trântește ușa,
Se mișcă păpușa,
Încep să văd forme... mi s-a stins veioza...
Sunt singură-n casă, curajul mă lasă,
Merg înfricoșată, sunt țeapănă toată,
Încep s-aud cânturi;
Fel și fel de gânduri șuieră în cap;
Cum cobor pe scară ca să văd lumina,
Văd în geam... un drac!
Și în negrul nopții, în mirosul morții, albă ca năluca mă
prefac în piatră;
Sunt înspăimântată, dar nu încă moartă...
Îmi tremură dinții.
Dracul se apropie, râde, e roșu, arde,
Vine și-mi propune să fim buni prieteni:
Îmi oferă țuică, bani,
Stă și glumește, fie-ntre noi vorba... așa-i omenește!
Printre mici glumițe, miresme de lavă,
Zâmbete viclene, râset și pucioasă,
Vrea un pact să facem cu-o hârtie-n față:
Pe hârtie-mi spune să scriu al meu nume,
Să-mpart al meu suflet? Stau puțin și cuget...
Însă intervine dracul și îmi spune
Că-mi va da de toate în această lume:
Bani, casă, mașină, popularitate,
De vom fi prieteni în eternitate;
Gândul îmi surâde, ba chiar sună bine...
Cântăresc situația, ceva nu-mi convine;
Dracul vede, fierbe, știe că-s deșteaptă,
Vorbe repezi toarnă ca să mă prostească.
Gust nițică țuică ca să îmi dreg glasul,
Trag de timp, mă fâțâi, îmi mai suflu nasul,
Mâinile și fața încep să-mi transpire...
Cum să scap de dracul ăst’ de lângă mine?
Îmi aude gândul, îmi simte cuvântul,
Vrea precis să-mi tulbure-ntreg simțământul:
„Nu sunt simplu drac, sunt înger de renume,
În adânc, în gheenă Lucifer îmi spune!”
Lucifer, dispare brusc, iarăși apare,
Începe să se-agite căci nu-i dau crezare;
În urechea-mi stângă-ncepe să șoptească cuvinte morbide să
mă otrăvească;
Vrea să-mi dea ispită, mă înnebunește,
Joacă-n mintea-mi feste, urâcios vorbește
Doar cuvinte grele care mă atacă,
Vrea să-i dau credință, aurul să-mi placă;
Încep să mă sperii eu pe mine însămi
Cu coșmaruri grele până dimineața...
Mă văd în oglindă, mi-e paloare fața!
Tot ce simt cu frică e o conexiune care se începe între el și mine.
Voce ca de înger în urechea-mi dreaptă
De la-ntunecime grabnic mă deșteaptă:
„Fugi femeie dragă, pupă o icoană,
Fă o rugăciune, să nu-i devii hrană!
Să nu păsuiești lung! De nu fugi devreme
Sufletu-ți prihană, iar trupu-ți e vierme!”
Și-am fugit cu Domnul!
M-am trezit din visu-mi...