Stăteai în fața ferestrei deschise
respirând flori de măr
plămânii îți înfloreau
rochia îți flutura în vânt
femeie foarte frumoasă
desprinsă din Dumnezeu
te simțeam în bătăile inimii
în libertatea gândurilor flămânde
clădeam în versuri secunde verticale
ardeam de dorința
de a te atinge cu iubire
tu zâmbeai rar
dar când o făceai
lumea întreagă se oprea în reverență
aveai ochii ca două mări adânci și verzi
buzele - un colț de rai
părul - fir de mătase cu reflexe de aur
și locuiai în aceeași casă cu mine
mușcam din ultima porție de libertate.