Eram ca zei pe-altare de oglindă,
Îți cunoșteam tăcerile-n firide,
Curgeau secundele ca râu, lichide
Dar neputând de vieți să ne cuprindă.

Pe urme vremea aia ni se-nchide
Și-s spânzurat de gând ca de o grindă
În cuget focul să se reaprindă
Din amintiri singurătății vide.

Cu buze-ți desenam în piele șoapte
Și cu salivă țâțele să-ți ung
Precum erau, ca două liniști coapte.

Eram de a rosti tot dragul ciung
Și-n goale-mbrăcăminți de nudă noapte
Acum cu mintea doar acolo-ajung.