nonsensul
de Julia Dragomir
*
dintr-un ou de foi boțite
s-a ivit clicos nonsensul
impregnat sub coaja caldă
cu mistere şi eresuri
de culori înmiresmate
de sonuri ce te înțeapă
de orbete-arome calpe
şi de şoapte-nfricoşate
*
îmbibat îmi e auzul
de sfârâituri de raze
ce străbat până la mine
şi-mi clocotesc în timpane
*
gustul meu e amorțit
de usturătorul sunet
al luminii ce sfărâmă
timpul cu-al său glăsuit
de fulger răzleț şi iute
o-ndărătnică sforțare
de-a afla noimă în toate
cele noi dar şi-n răscoapte
vechi cuvinte figurate
*
văzul mi-e cuprins de-o albă
cataractă-ncețoşată
a şase arome mate
calpe întâmplări de sensuri
care şi-au găsit contextul
ce poate să le-ncrusteze
în eterna conştiință
ca povestea să se țese
*
mirosul se înfioară
de atâta abundență
raza curge despletită
în fasciculi de nuanțe
ce se nasc dintr-o-ntrebare
şi răzbat zidiri opace
de probabile-nțelesuri
care fug de-orice tălmaci
*
gura mea şopteşte-a spaimă
în inimi cercetătoare
nu scurmați după răspunsuri
după tâlcuri rațiuni
după stări după canoane
după temeri prin genuni
*
totul e interferență
de nuanțe-ntrepătrunse
de simțuri ce contopite
în cuvinte se răsfrâng
până ce transcende sensul
în nonsens-unui eres
*
căci eres pentru ei este
tot ce nu pot să pătrundă
se lovesc de coaja caldă
a razei îmbietoare
de-nțelesuri străvezii
în zadar li-i căutarea
în trecut înțelenită
nu trec dincolo de rază
în culori să se îmbete
căci ei nu ştiu să sfideze
noul îi nedumereşte
curcubeul nu-i convinge
şi-un cuvânt nemaiaflat
îi orbeşte şi-i înțeapă
*
nonsensu-i fără-ndoială
un mister un avatar
ce-a sorbit mii de nuanțe
şi-acum le regurgitează
spre-a le naşte înc-o dată
din oul ce desghiocat
a lăsat să se ivească
fluturele-necuvânt
cu zboru-i neregulat