este un supliciu
îmi torturez gândul
nărăvaș
îl biciuiesc până
rănile sunt niște
șanțuri din
care țâșnește sângele
dorințelor
nu vreau să rămân agățată
de trecut ca de
ștreang
iubirea a plecat fugărită
de frig întuneric și
de El
care m-a servit cu
înjurături
m-a obligat să înghit
bucăți de durere
m-a forțat să-mi arunc
sufletul pe fereastră
am rămas infirmă
fără visul mort prematur
abia mai mișc
doborâtă de viață.