Intrând în valuri raza de sus iese
Și ca pe-o fiică marea o primește,
Desprinse din al haosului clește
Sunt stelele-n lumini neînțelese.

Un nor trecând pe lună-o învelește
Tristețea-n slăvi o clipă de se țese
Când prin iatacuri dulce dorm prințese
Visând luceferi blânzi, neomenește.

La lumânare îmi păzesc altarul
Cu jertfă de hârtie sub stilou
Și parcă de vecie e hotarul.

Scriind ce-i vechi că-s neștiind ce-i nou
De pe pereți de timpuri cade varul
Și sunt și zmeu și propriul meu erou.