Sunt la o lansare de carte
Ca la un priveghi
Paradoxal.

Se vorbeşte în şoaptă
Lumea vine la iubita
Celui aflat în centrul atenţiei
Åži-n loc s-o consoleze
O felicită.

Iar ea, în loc să ofteze,
Zâmbeşte emoţionată

La naÅŸterea operei unui confrate
Nu vin şi marii poeţi
Pentru că nu suportă
Să nu fie în centrul atenţiei
Şi le e greu să nu li se ceară
Măcar o minimă părere
Despre ceea ce se-ntâmplă,

Poeţii care vin, însă,
Se compară şi se gândesc la
Ceea ce vor să facă pe viitor
Ca să surprindă
Şi să revină în centrul atenţiei.

Cine prezintă cartea
Seamănă cu un popă ce vorbeşte
Despre viaţa unui om
Pe care nu l-a cunoscut.

La sfârşit vorbeşte mortul,
Mortul de poet
Care e o bifă, într-o după-amiază
De toamnă.

Ceilalţi ascultă şi se uită pe telefoane
Åži la ceasuri
Când îl îngroapă? Se întreabă
Mâine la 12, îşi răspund.

Şi pleacă vorbind în şoaptă
Ţinând fiecare câte-un volum,
Asemenea unui colac