Cineva l-a omorât pe prietenul meu!

Cineva asemenea mie, asemenea ție.
Cineva dintre noi toți.

Cei care trăim și ne-am asumat
Ceea ce trebuia ca el să mai fie
Din ceea ce devenim când
Rătăcim prin pustie.

Prietenul nostru nu s-a sinucis.

Ci a ales ca de inima vieții
Să se lase cuprins și învins
De ființa ce îi zvâcnea interior.

Fiara ce îi creștea în carne
Din praful de stele al cerului
Adunat în lucarne.

Prietenul meu a murit singur.

O umbră în care culorile
Împărțeau din nuanțe nimburi
Și piereau incomensurabile
În spirale duse de melci
Prin cer inestimabile.