tata s-a dus azi
sau poate a fost ieri
nu mai contează

de la o vreme, prefera colţurile întunecate ale casei
uneori îl auzeam în pod
scormonea tavanul cu antenele
alteori îl auzeam sub podea
scrijelea lemnul cu dinţii

când eram mic, tata îmi citea basme:
făt-frumos porni la vânătoare,
căuta iepurele timpului,
se afundă într-o pădure ancestrală,
din care nu mai ieşi niciodată.
trecură eonii,
se contopi cu ferigile,
îi crescură antene ca de cerb,
dinţi ca de lup sălbatic,
izvoarele cristaline îşi pierdură magia.

scâncetul lupilor în depărtare,
scormonitul cerbilor,
vocea tatei, şoptită:
„fiule, nefiinţa pluteşte pe unde
ca o fată cu pletele rădăcini.
am trăit astăzi?
sau poate a fost ieri?
nu mai contează.”