Te ungeai cu lacrimă pe obraz,
chipul tău avea forma tristeții,
aeriform te înveleam în iubire râzând
în poezia plânsului tău
într-o figură de stil a cerului
cu norii pe valuri
ploaia îți suia din mare în ochi
într-o metaforă a inversului de firesc,
așa mi te amintesc astăzi
și amintirea e-o noapte