când mă dezbrac de cuvinte
ce oare-mi mai rămâne?
căci în tăcere e cald
și imediat vine mâine

tu, uneori, uiți să mai vii
sau te grăbești prea tare
mereu îți uiți cuvintele
mereu m-asculți cu răbdare
mereu îmi spui că va fi bine
mereu mă ierți
mereu te doare
mereu îmi cer scuze
spun "nu mai fac"
calc în picioare tot ce am spus
de ieri pe azi
mereu te-mpiedici, dar nu cazi
iau în râs toți sentimentalii
mereu îți spun că-s duși de nas
mereu ai știut că eu simt
gura mă crede, ochii mint
ceva mereu în gât, nespus
un os de pește
un apus ce a uitat să mai răsară
expir un drac, inspir pe-o nară
număr până la zece mii
și-aștept ca tu din nou să vii
"dar n-ai să vii și n-ai să morți"
tot mai departe să te porți
ca zburat peste un vis
liniști ce încă n-am atins

când de cuvinte mă dezbrac
ce oare-mi mai rămâne?
mâinile nu mai simt nimic
și pe podea nu sunt urme