Pe marginile apei am stat
luminos și adânc.
Deasupra aer senin
și am luat pietrele
și le-am scos
și le-am spălat de pământ
stropindu-le îndelung,
pregătindu-le,
mângâindu-le
de parcă aievea mângâiam oasele mele
albe și gri
din propriul mormânt.

O, suflete al meu fermecat
te-ai întors în Egipt
La piatra fericirii,
în templul cu pietrele vii!