Pe cerul amputat al minții mele,
Roz fluturi țin mistreți de subțiori
Și zboară-n mari zigzaguri printre flori
Pavate cu odoruri de sechele ...

Trec, bete, caravelele de nori,
Spre-oceanul greu de gânduri cu zăbrele,
Un haos, dezbrăcat până la piele,
Valsează, șchiop, cu frigul din culori...

În noapte, joc un ping-pong cu tăcerea,
Când se holbează-n ochiul meu-sicriu
De disperări amare precum fierea,
Doar umbra-mi mai întreabă dacă-s viu;

Îmi explorez nesățios căderea,
Lumina n-o mai caut. E târziu...

19 iulie 2021