Două guri și două priviri înghit căpșuni
de-a dura. Ocolind cruci de cornier și vagoane dormitor, Mărhaia poftelor noastre e acum mai aproape de
plescăitul copilăriei decât de osteniții aburi de tămîierniță cu care-și sfințește Tecuciul, la Sâmbăta
Morților, extaticele drumuri colbii. De când Iliaș-Voievod s-a împăcat cu frate-su Ștefan, marginea țării
s-a tot lărgit, drenând sub regimul Ilici-ȚapuIlici-Băsescu-Johaus, o curgătoare diaspora.
Găsești repede doar muștar, în căutarea tutungeriei și o maternitate mult prea mică pentru cât de
bine cânți tu folk pe peron. Vrei și tu la mare, îți fac
semn să sari iar trenul se urnește. Buzele tale au
gust de căpșuni, ale mele de sare.