zac inlanțuită pe lespezi
de piatră rece,tremurânde
și simt cum ape repezi
curg învolburate,surde


se zbate-o lacrimă sub pleoapă
plăpânda și firava,
alunecă pe-obraz și-mi scapă
un geamăt de otravă

în umbra șoaptei nerostite
zăresc albe fantasme
în întuneric,tot mai pierite
dispar în zori cu spasme

și mă sufoc,și-s singură de tot
cazută într-o neagră stea
acolo unde timpul se oprește-n loc
iar viata face schimb cu moartea