La portile coliviei soptitoare

Trec intrebarile
ca niste atingeri subtiri
poezii fugare
sub pleava grea
a fricii lutoase
alintata
de soarele inimii

apele,sunt tot eu
intr-o colivie diforma
ciugulind iarba serilor
ascunzandu-mi varuirea
cu crengile ce cresc
din copacul cunoasterii Tale
printre colivia impletita
cu goana dupa vant

lumina nu intra prea bine
in lutul viorii
picura doar cuvantul
dezghetat
cu albastrele-i iubiri
Doamne,cine sunt eu??
un fel de gratii de fiara???!!