mă gândesc să îmi întorc
iar grădinile spre tine
clipele din ochi să-ți storc
în paharul cu aldine


buzele oftatul stâng
gâtul cu miros de vie
lasă-mă ca să le strâng
într-o etimologie


vom uita că am rămas
ascultând toamna pe rânduri
desenată cu-n compas
de Atlas căzut pe gânduri


și ne vor chema furnici
dincolo de luna blândă
vom surâde iar complici
într-o pasăre plăpândă,