mai muritoare decât acum inima mea nu s-a simțit niciodată
din noaptea noastră mi-am clădit depărtarea
pe linia vieții mi-am așternut un punct în întuneric
era măsura jumătății dintre tu și eu
voi așeza lumina dintre mine și tine să pot uita
calea înapoi
visul curcubeului mi-a posedat convingerile
nevinovat e totul
noi reînodăm într-un fel veșnicia
trăiesc viziunea iubirii aflate dincolo de neînțelesul din mine
umbrele coboară ca în noaptea Sf. Andrei
să te pot avea măcar într-o singură imagine
te voi prinde printre degete vom săruta împreună
tălpile norilor

de câte ori nu am răsturnat pământul spre cer

nu te teme
reinventează-mi zborul