Cerbul semeț coboară către poale
Învins de foamea neagră ce-l cuprinde.
Umbra-nserării de un ceas depinde.
Praguri de fum sunt burți de-a pururi goale.

Pe coarne neaua mieilor se-aprinde,
În preajmă țipă mânzul în ocoale.
Prin trunchi de paltin rătăciri domoale
Simt frunza stearpă cum un zid întinde.

Șoapte răzlețe-n tainele livezii
Roiesc într-una, ca-n bezmetic stup.
Îl prind hain în chingile amiezii.

Făgașuri reci în carnea lui irup.
Se spulberă vecernia zăpezii
În goana unei sfâșieri de lup.


16 februarie 2005