Agnostică

Nu voi ști niciodată
și nici nu vreau să știu
dacă Pasărea Phoenix
s-a ascuns în pustiu;

dacă ielele nopții
plâng cu raze de lună;
dacă liniștea mării
e-un debut de furtună;

dacă timpul iubirii
e un veac sau o clipă;
dacă îngerul morții
vine noaptea, în pripă;

dacă Venus din Milos
avea brațul subțire;
dacă-n lumea de astăzi
mai există iubire;

dacă-un fulg de zăpadă
și-plânge-a sa mamă-nour;
dacă iarba iubește
picătura de rouă;

dacă lacrima stelei
este caldă sau rece;
dacă umbra tristeții
pe deasupra mea trece.

Nu voi ști niciodată
și nici nu vreau să știu
dacă foarte devreme
este mult prea târziu;

dacă pruncii din leagăn
plâng de dorul căldurii;
dacă mintea de geniu
e un moft al naturii;

dacă steaua de mare
are-o Cale Lactee;
dacă îngerul-demon
e bărbat sau femeie;

dacă raza speranței
știe când va să moară;
dacă dorul de mamă
e iubire de țară;

dacă spaima din mine
e un rod al gândirii;
dacă-n iarna din suflet
îți îngheață privirea;

dacă ultima clipă
îți aduce uitarea;
dacă tata surâde
când i-aprind lumânarea.

Nu voi ști niciodată
și nici nu vreau să știu
dacă Pasărea Phoenix
s-a ascuns în pustiu...