Doamne !
Ce departe
Ai pus-o pe Moarte!
Nu mai ajunge acolo carte,
Nici din privire o parte.
Nici zâmbete, nici șoapte.
Numai dorul poate de mai străbate,
Și câteva vise prin noapte,
Vii și ciudate - tainice, deșarte.
Deșarte!

Și-apoi se mistuie-n durere cei vii
De dorul greu al inimii,
Rămase, pustii.
Rămase pustii.