Doar de-o cafea
iubite
mai e timp
la marginea
tăcerilor
trecute
iubirii
să-i pictăm
albastru nimb
în teatrul
personajelor pierdute...

De ochii mei
plângând
în ochii tăi
perlat
să-ți fie zâmbetul
de taină
și liniștea
pe care o să mi-o dai
pe umeri goi
de stele
îmi fie haină...

Doar de-o cafea
iubite
fără zaț
ne fie
clipa veșniciei plină
cicatrizând
înaltul șanț
al despărțirii
noastre
de lumină...