Împrăștiat de unde nime’ nu m-adună,
Întors spre-un asfințit mijind a zori,
Tăcând când duhu-mi vrea să spună
Foșniri curate de ninsori...

Amirosind a negură de cetini,
Poate trăind și totuși muribund,
Păianjen flămânzind sub streșini,
Neregăsindu-mă m-ascund...

Tăcut, restrâns în neculoare
Petec de viață, resemnat
Între un timbru ș-o scrisoare,
Un strop din mine, de scuipat...