Cel mic se plânge iară,
Că l-am sărit săracul,
De la concertul din vară
Și-i priponit cu arcul.

A nu știu câta oară,
În astă vară am cântat,
La surla de-o uitași afară
De tine simplu nepăstrat.

Mă minunez și-acuma
De harul greu asortat,
Cu floarea albă ca bruma,
Ce-n scopuri vii l-am câștigat.

Alungâ-mi tristețea te rog,
Mai lasă-mi un vers ca drog.