refuz...să mă trezesc
astfel nu o să mai fie nevoie să deschid geamul
și să citesc revista ziua de ieri
nu inteleg de ce mereu ieri
de ce nu o duminică cu iarbă albastră
și pitici nebuni ce sapă după aur pe acoperișul blocului

din tabloul zilei de ieri face parte si frizerul
acelasi bătrân cărunt pus pe glume
imbrăcat in negru
cu degete lungi in gen nosferatus ,
el mă așteaptă mereu cu o lumânare
în fata unei oglinzi murdare
plină de păr desprins din tot felul de ape


continuă foarte incet cu un buletin meteo
in care identitatea e nesigură pe ea
si vrea sa semene mai mult cu punga de chipsuri mereu goală
de langă fotoliul uriasului om telecomandă
din Jack Spintecătorul si vrejul de fasole
sau poate privită de pe norisorul negru din balcon
ar semăna mai mult
cu povestea tristă a lui x
care pentru a nu stiu câta oară
nu a reusit sa ia carnetul de conducere
si supărat pe viată s-a hotărât
să-si inece...amarul intr-un pahar cu vin
apoi să ia avionul ce zboară spre locurile cu multe becuri rosii
si alinare din plin

în concluzie
ziua de ieri e o doamnă grasă
ce vine mereu neanunțată
respiră greu
transpiră usor
și pe cuvânt că nu știu cum face
dar intră mereu pe geam