Lungi nopti de iarna
patate de plictiseala zilelor efemere...
Cuvinte stalcite de vreun aborigen stupid
in pudoarea lui inculta...
Dorinte ascunse prin cotloanele mintilor parvenite,
Biciuite de norme caraghioase...
Strunele viorii mancate de cariile domesticite
Alearga impleticindu-se,
bete,
pe liniile melodice anoste.

Niciodata lumea nu a aparut mai vesteda
In propria ei monotonie,
plina de mucegaiuri…