Te aștept de nu mai știu câte
bătăi de inimă fără contor,
de-un anotimp cu perioada
"doi capa pi" pe cercul vieții
și un șir de lacrimi la puterea n...

Azi nu mai știu să adun
durere supra durere.
Nu mai vreau să-l ridic
pe unu' la infinit;
e o operație fără sens,
știi, ca atunci când
îi rogi pe medici să-ți
extirpe inima pentru că
zvâcnește și te doare.

Tot ce îmi mai doresc e să reduc din
tăcerile nopților colorate cu stele,
să simplific cu raze de lumină
întunericul factorial în care ne înecăm
și să sărut cu buzele prezentului
cascade de foc ale unui "acum"
ce tinde fără teamă la infinit.