Eternă, eternă, eternă,
Femeia este eternă,
Când capul și-l pune pe pernă ?
Doar valul de mare-i grăbit
Ca visul ce-n roze-a murit...

Eternă-i iubirea, eternă ?
Doar pașii se sting câte-un pic,
Și colo-n dantela din pernă,
În nopți, nu rămâne nimic.

Iar golul din inimi ne poartă,
Pe-un drum de iluzii perfid,
Când luna își scutură moartă,
Luminile tulburi pe zid.

Pășim prin saloanele goale,
Prin care doar visele zbor,
Tu treci cu un foșnet de poale,
Eu calc apăsat pe covor.