off cât aș vrea ca să te mint, că te iubesc ca niciodată
uitând de mine aruncat ca fluturele-n voia sorții
mi-aș rătaci fără regrete..gândirile-n abisul morții
doar să te am acum aproape... să pot să te sărut odată!


of, ce ciudat se scurge timpul.. cu nepăsare îl lăsăm
lăsând în urmă năruire..și deznadejde deopotrivă
căci noi visăm cu pleoapa stinsă, și cu privirea în derivă
și nu gândim cât de aproape e fericirea ce-o visăm!


dar..pe retina-nflacarată sub ochiul negru, dezmierdat
privirea ta mă întretaie.. și-mi lasă-n suflet urma fină
cum că măcar pentru-o secundă.. acea simțire opalină
ne-a dat un strop din nemurirea...la care noi doi am visat!