de o viață urc munte
să ajung la rana amurgului
unde timpul își coagulează
semnele de trecere în ziua de dincolo

aproape că am ajuns

dar cine îmi înghite pământul de sub tălpi
ce tălpi dansează albastru pe frunte
oh, fruntea mea sprijină
din stele coborând
alt munte