nu-mi amintesc decât
o linie dublă continuă
și un melc depășind
pe contrasens
același timp obosit
staționa la roșu
din venele infectate
cu albastru
respira cerul

de undeva de departe
se mai aud pași
în spatele somnului
câteva imagini scrijelite
pe sânge așteaptă
începutul zilei

din politețe pământul
refuză orice privire
și umbrele se suprapun

Dumnezeu mă privește
dintr-o inimă