Sunt clovnul tristeții.
Văd cum se scurge timpul efemerității.
Nimic,din ce-mi spui tu,nu mă face mai vesel
De mult timp,mă simt ca-ntr-un carusel.
Din cușca neagră a vieții aș vrea să ies să vă zâmbesc
Dar simt și cred că ar fi un zâmbet prea grotesc.
Ați vrea să vă mai spun o glumă?Am să vă spun cu

zâmbetul pe buze,prefăcându-mă fericit.
Însă zâmbetul și privirea,vă spune că inima și sufletul

sunt de un negru-tocit.
Te rog sărută-mă ușor,și privește-mă ca și cum numai eu

te fac să vibrezi.
O să te privesc zâmbind în ochi,și-am să te hibnotizez.
O lacrimă se scurge,un zâmbet se deschide,privarea

varsă sânge și vocea-mi tremurândă spune glume.