Viața-mi amuțește în ochii tăi
Ca un astru în hăul nopții;
O poartă uriașă sunt ochii tăi...iar eu,
O cheie nepotrivită în lacătul sorții.

Ce-ar fi, dacă m-aș regăsi
ÃŽntr-o istorie de morminte seci:
Þi-aș atinge ochii imenși și prea vii
Cu mâinile-mi străvezii și reci...

Ai iubi acea nălucă
Cu buze de piatră, cu plete din ramuri
Sau... ai striga de frică,
Negând istoria doar te prinzi în lațuri...

Ce-ar fi, dacă m-aș regăsi
ÃŽn mii de particule printre secunde:
Ai opri timpul... l-ai risipi
ÃŽn mii de clepsidre...

Printre degetele tale viața-mi se revarsă,
Ca printre secunde... o istorie;
Cum un clovn jalnic dintr-o comedie falsă,
Zâmbește schematic de apusa-i glorie.

Ce mult mi-aș fi dorit să te fi cunoscut
Înainte de istorie... înainte de viață;
Să fi trăit doar într-un început:
Noi doi și... o imensă ceață.