te-am găsit într-un freamăt de aripi-
blând zbor al marelui car,
într-un deșert al zăpezii,
într-o zbenguială a copiilor hoinări.

într-un strigăt de ducă,
într-o limpezire de doruri,
printre pietre.
fără mâini,
fără picioare...numai sufletul
învelit într-o
coajă de arbore.
te-ai gândit că vreodată am să mă rătăcesc
printre răsărituri și apusuri
și bine ar fi
să-mi descoperi nordul din inimă.
ochii mei scăldați în binecuvântate mirări
să se îndrepte
spre tine.