Din gândurile mele, în fuga mea spre nemurire,
am uitat să te scot,
Din sufletul meu, ca pe o nălucă albastră,
am uitat să te-alung

Din ochii tăi s-a prăbușit cerul
și mi-a ucis gândurile,
Din ochii tăi m-a inundat marea
și mi-a înecat cuvintele.

Lumina din gândurile mele, te cuprinde pe tine.
Nemurirea din sufletul meu, te cheamă spre mine.

Dacă uiți că ești om și dacă uiți că ai fost – vino!