Lucian Blaga e mut ca o lebădă.
ÃŽn patria sa
zăpada făpturii ține loc de cuvânt.
Sufletul lui e în căutare
în muta, seculara căutare
de totdeauna,
și până la cele din urmă hotare.

El caută apa din care bea curcubeul.
El caută apa,
din care curcubeul
își bea frumusețea și neființa.