De un timp
nu mai spui nimic
închizi pleoapa pe umărul meu
și taci
ce liniște...
păsări în zbor
descalță norii,
pe cer, în turme
cuvintele pasc tăcute apusul
s-a făcut întuneric,
ce beznă...
îmi fac o torță,
învelesc în ea
toate amintirile mele
și-i dau foc,
iau toată vina asupra mea
și alerg spre tărâmul flămând
să beau din izvorul lacrimei.