Nepăsare

se zbat uitate florile-n asfalturi
și șoaptele se pierd în telefoane
pe cine AZI să o avem alături
ne chinuie duruta întrebare...

ne fâsticim să spunem vorbe calde
nu ne permitem mîina s-o întindem
visând prințese in palate albe
tot dragoste-n pastile încercam să vindem...

și azi din greu cu pietre am fost bătut
pentru o lacrima ce pe furiș vărsată
nu că un om n-ar fi căzut
doar că sărmanul nu purta cravată...