Prin vocea credinței
Suferința noastră capătă formă și conținut,
In praful îngenuncherii,
Iertarea noastră pare mai aproape de Dumnezeu
Admirăm suflete împlinite și pure,
Le încununăm veselia lumească,
Cu îmbrățișări timide, cu șoapte încordate, cu zâmbete invidioase.

Admirăm divinități,
Le căutăm sprijinul,
Ne lăsăm caracterele modelate,
E o șansă unică sau doar o iluzie lumească,
Care ne zdrobește privirea,
Ne încrâncenează conștiința,
Ne ascunde urmele de remușcări și de frică,
Ne delimitează universul,
Ne lărgește iubirea sau ne izolează în fericire?