ÃŽn seara asta,
cinăm la masa tăcerii.

Foamea,
un pâlc de dorinți,
ostoită de mângâierea privirii
va deveni o durere uitată.

Setea,
chinuitoare zvârcolire a fiorului
va intra în amintire.

Cu nesomnul
vămuim
cufărul plin de speranțe.

Dezmărginiți de iluzii
urca-vom la izvor.