surprinse atunci de sentimentul reîntregirii
în reciful brațelor sale
buzele ancorau săruturi în clavicule submisive
și a fost focul necontrolat al ierbii din mintea mea
ceea ce i-a cotropit pectoralii
la fel de sălbatici ca și teritoriile regăsitei Shangri-la
oh, frenezia atingerilor amânate
răsăreau crini făclie din coapse
și creșteau până la planeta palmelor încleștate
înainte de big bang-ul țipătului de durere
când cea mai întunecată ocultare a corpurilor noastre
întâmplată vreodată
a devenit cel mai strălucitor întreg explodând
în două puzzle-uri distincte
din care lipsesc piese
lăsate în realitatea celuilalt spre a fi găsite mai târziu
într-un aprilie ce nu s-a mai repetat
iar această perpetuă expansiune a distanței în timp
demonstrează doar că trebuie să fi fost aprilie
în primele nanosecunde
ale universului